img

Scrisoare deschisă – Despre Preoții care spun că au „cuget ortodox” dar nu s-au îngrădit de erezie

/
34 Views


Nota: este vorba de ereticii necondamnati, care s-au facut minciuno-invatatori odata cu tradarea semnata la pseudo-sinodul eretic si talharesc din Creta.

Circula acum diferite decizii cu caracter imperativ, din partea celor care doresc sa renunte la scumpatatea acriviei statornicita de Sfintii Parinti, in favoarea unei iconomii intocmite dupa conceptia lor, care nu se incadreaza in granitele pe care ni le-au indicat Sfintii.

Unii dintre acestia sustin ca un preot care s-a ingradit de erezia ecumenista poate sluji Sfanta Liturghie sau avea comuniune la alte rugaciuni sau la masa cu un preot care spune despre sine ca are cuget ortodox, dar care nu s-a ingradit de erezia ecumenista si pe deasupra are si comuniune cu pseudo-ierarhul sau cu alti preoti ecumenisti pe fata, pe motivul ca o astfel de practica ar determina mai multi preoti sa intrerupa pomenirea, chiar daca ei nu fac nimic ca sa se delimiteze de ea si de propovaduitorii pe fata ai acesteia., ba mai mult lupta sa acuze pe cei care nu pomenesc.

Vrem sa demonstram contariul, ca tocmai o astfel de abordarea care nesocoteste hotarele statornicite de Sfinti sau ii eticheteaza drept extremisti pe cei ce nu ies din aceste hotare si nu fac astfel de pogoraminte, va duce la o diluare a luptei impotriva ereziei si la semanarea confuziei si a dezbinarilor de tot felul in randul pleromei.

Credem ca o lupta cu erezia ar fi mult mai eficienta daca ingradirea de erezie s-ar face conform cu invataturile Sfintilor Parinti. Ii putem invita la dialog pe toti cei care inca nu s-au ingradit de erezia ecumenista, si le putem expune argumentele necesitatii de a intrerupe pomenirea, cu rabdare, ferindu-ne insa de comuniune de slujire, rugaciune sau la masa cu cei ce slujesc impreuna cu ecumenistii. O astfel de expunere ar mentine unitatea, subliniind scumpatatea acriviei, si oferind exemplul cel bun tuturor celor care vor sa inteleaga. Lucrurile ar fi astfel clare si nu s-ar mai semana dezbinari si confuzii.

Credem ca o astfel de expunere corecta a luptei impotriva ecmenismului ii va responsabiliza pe cei ce inca nu au intreupt pomenirea ereziarhilor, dupa pseudo-sinodul din Creta, care trebuie sa inteleaga ca orice comuniune cu erezia inseamna intinarea cu invataturi eretice, tradarea adevarului de credinta si presupune osandirea celor care certifica prin pomenire, erezia propovaduita cu capul descoperit.

Sfintii Parinti ne-au aratat ca orice comuniune cu erezia este vatamatoare de suflet si lepadare de Hristos, dupa cum arata exemplar SfantulTeodor Studitul:

„Comuniunea cu ereticii nu este pâine comună, ci otravă, care nu vatămă trupul, ci înnegreşte şi întunecă sufletul.” [Epistola 24(83). Către fiul Ignatie]

„Şi să te păzească Domnul până la sfârşit nebiruită, în afara comuniunii cu ereticii care desparte de Dumnezeu, fiind tu întru toate slăvită şi înţeleaptă.” [Epistola 224(412). Către o altă patricie]

„În aceste condiţii oricine se împărtăşeşte sau participă la pâinea veninoasă, oare nu este un lepădat de Hristos, un apostat, un necurat, dacă nu se va întoarce prin pocăinţă?”[Epistola 25(213). Către egumenul Nichita]

Deci cum dar sustin acestia ca se vor intelepti cei care continua sa pomeneasca si sa fie in comuniune cu ereticii ecumenisti, daca, aceasta comuniune intuneca mintea, dupa cum Sfintii Parinti au aratat? Nu cumva, dimpotriva, ii vor indreptati si pe altii sa stea pe loc, multumindu-se sa fie asa zisi anti-ecumenisti pomenitori de ereziarhi, si in primul rand indemnand poporul nestiutor sa participe la slujbe unde este pomenit minciuno-episcopul, crezand ca e suficient sa marturiseasca cu gura, fara a trece si la fapte si despartire de o astfel de comuniune vatamatoare? Cum va intelege dar poporul gravitatea ereziei, daca prin orice indreptatire a comuniunii cu erezia ii va fi tot mai greu sa se desprinda de aceasta, mai ales ca pastorii lor pomenitori de minciuno-invatatori par marturisitori in fata oamenilor?

Nu aceasta este calea pe care au urmat-o Sfintii Parinti, in niciun caz, si noi nu o vom recomanda. Noi nu trebuie sa ne raportam la modul in care unul si altul percep situatia, ci lacum au procedat Sfintii Parinti in situatii asemanatoare.

In privinta modului in care trebuie sa ne raportam, dupa cum am precizat anterior, la preotii care spun despre ei ca au cuget ortodox si ca nu sunt de acord cu ceea ce s-a semnat la Creta, dar in schimb pomenesc ierarhul semnatar sau in cuget cu deciziile pseudo-sinodului, tinem sa precizam:

  1. Nu poate fi acceptat la slujirea Sfintei Liturghii un astfel de preot, dupa cum ne invata Sfantul Teodor Studitul:

Dar dacă [preotul] pomenește vreun episcop eretic, chiar dacă [preotul] are viețuire fericită, , chiar dacă e ortodox, trebuie să ne depărtăm de dumnezeiasca împărtășanie.[Epistola 39, Fiului Naucratie]

  1. Sa cercetam mai intai daca acest preot anti-ecumenist, dupa cum se proclama, nu are cumva comuniune, partasie, sau mananca la masa cu pseudo-ierahul sau alti propovaduitori pe fata ai ereziei. Daca da, nu putem avea niciun fel de comuniune cu el, nici macar la masa, dupa cum ne arata din nou Sfantul Teodor Studitul.

Dacă cineva mănâncă în chip nepăsător cu cel ce a binecuvântat adulterul, sau cu alt eretic, să ne păzim să nu mâncăm împreună cu unii ca aceștia, chiar dacă ei fățăresc ortodoxia. Căci nu păzesc poruncă Apostolului, care zice nici să mâncăm cu unii ca aceștia (cf. I Cor. 5, 11). [Epistola 39, Fiului Naucratie]

Doar daca acel preot nu are niciun fel de prieteșug cu acestia, si NU lupta sa ii convinga pe oameni ca nepomenitorii sunt stilisti, rataciti, etc.., il putem accepta la psalmodiere si masa, dar trebuie mai intai sa cercetam, caci vom constata ca aceste cazuri sunt foarte rare.

Când e vorba de masa de obște — de vreme ce doar [acolo la liturghie], din frică, îl pomenește [pe episcopul eretic] —, ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvinteze și să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conștient părtășie nici cu eretic, nici cu episcopul său, nici cu vreun altul [de acest fel]. [Epistola 39, Fiului Naucratie]

Sfintii Parinti s-au exprimat foarte clar si au definit foarte bine limitele in care putem avea legatura cu acei preoti ce pomenesc din frica pe pseudo-ierarhi, nu au mers pe lucruri neclare si ambigue. In momentul in care trebuie sa decidem daca vom avea comuniune, de slujire, la servirea mesei sau legaturi de prietenie cu un pastor, in conditiile in care a avut loc un sinod eretic, trebuie sa-l cercetam foarte bine pe acest pastor, pentru a vedea cum martuiseste, daca a intrerupt sau nu pomenirea, comuniunea sau prietesugul cu ereziarhul, pentru a vedea modul in care trebuie sa ne pozitionam fata de el si sa actionam in consecinta. Cei care ne indeamna sa nu cercetam deloc pe cei cu care se pune problema de a fi sau nu in comuniune, nu fac decat sa proclame din nou doctrina papistasa „Crede si nu cerceta”, expunandu-i pe clerici deopotriva cu cei pastoriti la o situatie neclara care poate duce la confuzii. Nu putem merge pe bajbaite, ci trebuie sa cunoastem foarte clar pozitia celor cu care se pune problema de a sluji impreuna sau a avea orice fel de comuniune, pentru a putea lua decizia adecvata, in limitele celor statornicite de Sfintii Parinti.

Astfel, si in Sfanta Scriptura ni se descopera ca lui Dumnezeu ne putem inchina numai in duh si in adevar, adica numai in dreapta credinta:

„Voi va inchinati caruia nu stiti; noi ne inchinam Caruia stim, pentru ca mantuirea din iudei este.

Dar vine ceasul si acum este, cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, ca si Tatal astfel de inchinatori isi doreste.” – Ioan 4 22-23

La fel, Sfintii Parinti, vrobesc despre faptul ca nu are partasie credinciosul cu necredinciosul. Canonul 46 Apostolic porunceste caterisirea unui episcop care primeste ca valid botezul ereticilor, ceea ce fac astazi ecumenistii:

„Că ce conglăsuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte credinciosului cu necredinciosul?”

Dupa cum am aratat, Sfintii Parinti au fost foarte clari in ceea ce priveste delimitarea de erezie si noi lor dorim sa le urmam. Steagurile false sunt lansate insa, tocmai de iconomisti, care dupa ce abordeaza decizii indraznete si pogoraminte exagerate, ii eticheteaza gratuit pe cei ce nu sustin sau nu aplica astfel de pogoraminte.

Alte voci din zilele noastre spun ca nu avem dreptul sa ii numim eretici nici macar pe cei ce au semnat documentele eretice de la Creta si s-au facut minciuno-invatatori, desi Sfintii Parinti ne demonstreaza negru pe alb, ca odata ce erezia a fost aprobata sinodal ii putem numi astfel cu franchete pe toti acesti ereziarhi, pentru a-i da pe fata inaintea oamenilor.

Iata cateva exemple de la Sfintii Parinti care vin in sprijinul acestui lucru:

In primul rand, insasi talcuirea la Canonul I-II Constantinopol (!) ii numeste pe acesti minciuno-invatatori eretici:

Cele ce canoanele cele mai de sus au rânduit pentru episcopi şi mitropoliţi, acesteaşi le rânduieşte cu mult mai vârtos canonul acesta pentru patriarhi. Însă acestea să se facă dacă pentru oarecare vinovăţii, curvii să zicem sau ierosilii (adică furare de cele sfinte) şi altele ca acestea, s-ar despărţi de împărtăşirea cu întâiul şezător al lor, iar dacă întâi şezătorii cei numiţi ar fi eretici şi eresul lor l-ar propovădui întru arătare, şi supuşii lor pentru aceasta se despart de ei mai înainte încă de sinodiceasca judecată pentru eresul acela. Unii ca aceştia despărţindu-se de aceia nu numai nu se osândesc, ci şi de cinstea cea cuvenită ca nişte dreptslăvitori, sunt vrednici. Că nu pricinuit schismă Bisericii cu osândirea aceasta, ci mai ales o au slobozit de schisma şi eresul minciuno-episcopilor acelora.

SfantulTeodor Studitul ii numeste la randul sau, eretici, pe cei ce predica erezia cu capul descoperit:

Deci, împreună cu salutarea mea către tine, pe acestea am socotit necesar să le amintesc părinţimii tale ca, ştiind că este erezie, să fugi de erezie, adică de eretici, încât nici să te împărtăşeşti cu ei, nici să‑i pomeneşti la dumneze­ias­ca liturghie, în preasfânta ta mănăstire. Fiindcă cele mai mari ameninţări spuse de sfinţi zac asupra celor ce se învoiesc, chiar numai să‑i primească la masă. […]

Şi este drept, cu­vioase pă­rinte, ca în­tru toate să fii iubitor de Dumnezeu, precum îţi este nu­me­le, şi să iubeşti şi în aceasta pe Dumnezeu. Căci Gură de Aur nu numai pe eretici îi do­vedeşte cu mare şi pu­ter­nic glas ca duşmani ai lui Dumnezeu, ci şi pe cei ce se împărtăşesc cu unii ca aceştia. […]

Aşadar, dacă mo­nahi sunt unii în vremurile de acum, să arate prin fap­te. Iar fapta mona­hului este ca nici din întâmplare să nu sufere înnoirea Evangheliei, ca nu cumva, punând îna­intea mirenilor pilda sa, să le dea motiv pentru erezie şi pentru împărtă­şirea cu ere­ticii, spre a lor pierzanie. [Epistola 39, Egumenului Teofil]

Sf. Ioan Gurã de Aur a spus deschis cã duşmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci şi cei aflaţi în comuniune cu ei, iar pe cei ce propovaduiesc erezia cu capul descoperit,  ii socoteste vrednici de osanda ca nefacand parte a clerului sfintit:

“Avem poruncã de la însuşi Apostolul Pavel cã, atunci cînd cineva învaţã ori ne sileşte sã facem orice alt lucru decît am primit şi decît este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice şi locale, acela urmeazã a fi osîndit, ca nefãcînd parte din clerul sfinţit. Nici un sfînt nu a încãlcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfînt, dacã ar fi cãlcat-o.”

„Şi chiar dacã am fi pãcãtoşi în multe, totuşi suntem ortodocşi şi mãdulare ale Bisericii Universale, îndepãrtîndu-ne de orice erezie şi urmînd oricãrui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Şi nu numai acestora, ci şi hotãrîrilor pe care le-au luat şi le-au propovãduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desãvîrşit, ci pe jumãtate, cel care crede cã are dreapta credinţã, dar nu se alãturã dumnezeieştilor Canoane.” (Migne, PG EpistolaII.81)

Sfantul Nicodim Aghioritul ii numeste si el eretici pe cei ce predica erezia cu capul descoperit, care se vadesc a fi eretici, staruind in chip vadit in greseala:

„Se cuvine sã ne îngrãdim pe noi însine si sã ne separãm de episcopii care, în chip vãdit, stãruie în gresealã privitor la cele ce tin de credintã si de adevãr, asadar se vãdesc a fi ereticisau nedrepti.”

Acestea fiind spuse, tinem sa precizam urmatoarele:

  1. Ne-am ingradit de erezia ecumenista si urmam practica pe care Sfintii Parinti ne-au lasat-o, de a ne feri de orice partasie cu erezia, odata ce a avut loc pseudo-sinodul din Creta.

Nicio limba  vicleana nu ne poate acuza de extremism pentru asta, ar insemna sa ii acuze pe insisi Sfintii Parinti si sa ii osandeasca pe motiv ca dupa ei, nu au avut suficienta dragoste, inteleasa de ei ca un compromis si renuntare la scumpatatea acriviei, care tine Credinta vie in mijlocul celor ce marturisesc, in numele unei unitati care indeamna la compromis cu erezia .

  1. Cei care au semnat documentele eretice din Creta si cei care sunt in cuget cu aceste decizii, odata cu aplicarea pe fata a celor hotarate la Creta sau acceptarea tacita a acestora au devenit pseudo-ierarhi si ii putem numi eretici (se subintelege ca ii numim eretici necondamnati), fara ca aceasta sa insemne vreo atitudine extremista sau teologhisire de la sine, dupa mintea noastra, procedam pur si simplu asa cum au procedat si Sfintii Parinti, ii dam pe fata pe acesti propovaduitori fatisi ai ereziei, si ii numim asa cum insisi Sfintii Parinti, i-au numit: eretici.

Si sa luam aminte ca toti cei care vor fi in comuniune cu acesti pseudo-ierahi, vor avea aceeasi soarta ca si ei, daca nu se vor departa de aceasta comuniune vatamatoare.

  1. Nu suntem adeptii niciunei miscari extremiste de schimbare a calendarului, ne limitam la ingradirea de erezie fara a ne axa pe discutii interminabile despre prezenta sau absenta harului la slujbele unde se pomeneste pseudo-ierarhul, nu sustinem si ne impotrivim unor practici schismatice de a mirunge sau boteza din nou pe cei ce se ingradesc acum de erezia ecumenista.Harul chiar daca lucreaza, lucreaza spre osandire .Dumnezeu a decis ca tainele sa fie valide pana la un sinod pentru cine considera EL(posibil pentru unii batrani, copii si altii)

Prin urmare acuzatia de schisma sau duh schismatic este nefondata, calomnioasa si dezbinatoare, semanand confuzie in randul credinciosilor.

Noi vrem doar sa respectam practica ingradirii de erezie pe care Sfintii Parinti ne-au aratat-o. Nu noi am inceput razboiul cu iconomistii, noi am vrut unitate si sustinerea tuturor celor ce s-au ingradit de erezie, chiar daca unii au avut o abordare ceva mai laxista, dar se vede ca dorinta de a nu face niciun compromis cu otrava ucigatoare de suflet a ereziei ecumeniste, i-a deranjat pe unii dintre ei care doresc o diluare a luptei pentru credintei si indreptarea ei spre un fagas ce se departeaza de cele statornicite de Sfinti.

Astfel ca oricine sustine acum scumpatatea acriviei, nu pentru ca asa am spus noi, ci pentru ca asa ne-au aratat Sfntii ca trebuie sa procedam pentru a ne apara de erezie si pentru a face tot posibilul sa nu avem nicio partasie cu erezia, oricine sustine acum apararea Credintei cu orice pret, fara exagerari sau sofisme menite sa creeze confuzie, este etichetat rapid si pe nedrept drept extremist.

Unii contestatari pot mentiona si faptul ca noi aducem spre intarire ceea ce ne-a lasat prin scrierile sale extrem de explicite, Sfantul Teodor Studitul, incercand sa ne acuze pe nedrept ca nu am respecta limitele Canonului 15 I-II Constantinopol, ceea ce in consemnarea de fata am demonstrat contrariul, si  indraznesc sa ne acuze de tendinte extremiste, asta insemnand ca il considera pana si pe Sfantul Teodor Studitul un extremist. Daca pe noi ne numesc schismatici, insemna ca si pe Sfantul Teodor Studitul la fel il considera, deci putem vedea cu usurinta ca toate acuzatiile lor nu se bazeaza decat pe sofisme, supozitii prefabricate si insinuari calomnioase, fara nicio proba concreta.

Mai mult, se avanta sa dezbine si sa eticheteze, pandind orice discutii, orice cuvant, tot ce zboara si tot ce misca, aratandu-si setea de pandari, gata sa sara la atac, uitand ca acum tocmai noi, cei ce ne-am ingradit de erezie trebuie sa fim uniti, uitand ca acum sunt vremuri tulburi, si nu ne putem grabi sa sarim cu acuzatii tocmai asupra fratilor nostri, cand putem dezbate, argumenta si ajunge la intelegere, confruntand pur si simplu practica pe care ne-au aratat-o Sfintii Parinti cu privire la ingradirea de erezie.

Nu asteptam neaparat o reconsiderare rapida a pozitiei fata de noi a celor ce ne acuza, dar ne-am bucura ca macar unii dintre ei sa inteleaga ca nu e vorba de extremism aici, ci de lipsa de compromis, ca nu este vorba de o teologhisire indrazneata, ci de simpla aplicare in practica a ingradirii de erezie in hotarele patristice. Noi vrem doar ca poporul sa aiba posibilitatea sa discearna la cine se va raporta: la Sfintii Parinti, sau la restul lumii?

 

Sursa:

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/01/04/despre-asa-zisii-preoti-cu-cuget-ortodox-dar-care-pomenesc-eretici-si-slujesc-cu-acestia-scrisoare-deschisa/

 

SIMILARE

It is main inner container footer text